Domnu! Domnu! cât costă un zâmbet?
M-a întrebat în lacrimi un copil,
Rămânând blocat ca un mic propil,
Arătând spre vecina c-un deget.
Domnu! Vă rog! Doar un simplu zâmbet!
Vreau să îi mai cumpăr doar pentru ea,
Astăzi să i-l ofer doar pentru mama!
Oare se vinde la noi sau in Tibet?
Vând și copilăria dacă e …
Doar să o mai văd zâmbind din nou, iar!
Spuneți-mi ca să dau și în ziar:
Ofer viața mea pentr-o sclipire!
Vă rog domnu’, nu! Nu plecați, vă rog!
Îndrumați-mă spre cel ce poate
Din cavou să o scoată de poate
Și să-i redea a vieții dulce drog.
Măcar să-i transmiteți că o aștept
În vise albe să-mi cânte încet,
Să-mi aline al meu negru bocet
Și să mă strângă iar al ei piept.
Să-mi spună acea poveste cu crai,
Cu zâne albe și care mereu
Înving balaurul, dar și pe zmeu …
Și adormeam mereu cu al ei grai
Iar într-o zi voi fi și mireasă,
Că îi voi purta rochia, ca ea.
Și-o voi face mândră, nu voi fi rea.
Și mereu mă voi ruga, la masă.
Multumesc că m-ați ascultat nenea
Și mă scuzați de deranj, dar sunteți -
Noi vecini și sigur vă cunoașteți.
Să-i spuneți că întreb mereu de ea!