culorile octombrie...

Distinsa toamnă plimbat mândră pe meleagurile însetate de liniște, iar acum facem bagajele și de plecare.

A colorat grădinile, parcurile, livezile, a ruginit frunzele în podgorii, ne-a plouat frunze multicolore, ne-a dezbrăcat copacii, iar acum, când e atât de liniște, vrea să plece. E bine că avem toamnă. , pentru că sufletele noastre știu când să-și scuture grijile, iar rândunelele știu când trebuie să zboare pe alte meleaguri.

A colorat grădinile, parcurile, livezile, a ruginit frunzele în podgorii, ne-a plouat frunze multicolore, ne-a dezbrăcat copacii, iar acum, când e atât de liniște, vrea să plece.

Toamna este un anotimp al contrastelor si al lungilor momente de meditatie, cu cer senin acoperit brusc de nori negri si seri cu miros de fructe coapte.

Bine că avem toamnă, pentru că sufletele noastre știu când să se scuture de griji, iar rândunelele știu când trebuie să zboare pe alte meleaguri.

Mă uit la copaci, sunt aproape goi, dar nu-i văd triști. Și mă întreb, de ce nu am plâng frunziș? Dar copacii știu prea bine că fiecare sfârșit este un nou început. Acum frunzele, care le-au învăluită cu grijă fructele și le-au fost însoțitoare în calea soarelui arzător, trebuie să-și continue existența sub altă formă, dar rămân aproape.

When the leaves are yellow or rusty, it's as clear as can be: it's autumn. Many are simply in love with this season, with the way it changes the colors of nature, with the "pastels" they paint.

But what is the science behind the transformation of the green color of nature into the brown, rust, orange, yellow or even red colors with which we usually associate autumn? What story do the leaves tell us about the weather that colored them in one way or another, at one time or another?

Din copac de la poartă cade o frunză uscată, apoi alta și alta... Se întind obosiți pe pământ, de parcă ar vrea să ajungă acolo, de parcă pământul așteptă de mult, parcă. nici nu mai simt lipsa ramurii, parca s-au indragostit si s-au sacrificat. Ei se întind și odihnesc resturile de fibre.

Miroase a tăcere. Este liniște în sufletul meu; liniștea care vine odată cu toamna. Nu știu cum poate, de unde vine și cum mi-o aduce, dar toamna asta o face mereu: îmi aduce liniște și dor. Un dor de veșnicie mă apasă pe tâmplă. Atunci dorul de eternitate îmi asuprește simțurile.

Toamna a scris pagini frumoase în cartea ochilor noștri, dar în depărtare se aude clinchetul de clopoței, iar vântul care se îngrijește ușor de lucrat este gata să întoarcă o nouă pagină.

Lăsați fereastra sufletului deschisă pentru ca vântul vesel al toamnei să intre, să nu încălzească necazurile, bocetele și dezamăgirile într-un vals lent și să le transforme în scrum, căci primăvara vine doar când sufletul este dominat de liniște și este gata să primește-l. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .